ÎNTĂRITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a întări; întărire, confirmare, ratificare: părțile... se împacă și dau mîna unii cu alții și încă de multe ori fac ~ și cu giurămînt (PRV.-LP.); pentru întăritura așezării de prieteșug și a căzutei păci (N.-COST.) ¶ 2 🎖️ Lucrare (ziduri, șanțuri, etc.) făcută spre a apăra o cetate, etc. de dușmani; fortificațiune.