O definiție pentru întărâtăciune
Arhaisme și regionalisme
întărâtăciune s.f. (reg., înv.) întărâtare.
Intrare: întărâtăciune
întărâtăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)