2 definiții pentru întâmpinătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întâmpinătu sf [At: PSALT. 191/24 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchin~ / Pl: ~ri / E: întâmpina + -tură] (Îvp) Boală identificată uneori cu epilepsia, cu apoplexia sau cu reumatismul poliarticular acut Si: întâmpinare (15), întâmpinat1 (12).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întâmpinătúră s.f. (înv.) 1. întâmpinare. 2. boală de oameni (durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri în urechi; junghiuri la toate încheieturile corpului; lumbogo, sciatică, reumatism poliarticular). 3. boală de vite.

Intrare: întâmpinătură
întâmpinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmpinătu
  • ‑ntâmpinătu
  • întâmpinătura
  • ‑ntâmpinătura
plural
genitiv-dativ singular
  • întâmpinături
  • ‑ntâmpinături
  • întâmpinăturii
  • ‑ntâmpinăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)