2 definiții pentru însușime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însușime sf [At: (a. 1842) CAT. MAN. 8, 30 / Pl: ~imi / E: însuși + -ire] (Înv) 1-2 Însușire (7-8). 3 Talent.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însușíme s.f. (înv.) însușire, însușie, însușietate.

Intrare: însușime
însușime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însușime
  • ‑nsușime
  • însușimea
  • ‑nsușimea
plural
genitiv-dativ singular
  • însușimi
  • ‑nsușimi
  • însușimii
  • ‑nsușimii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)