înstreinător, ~oare a, smf vz înstrăinător

înstrăinător, ~oare a, smf [At: DA ms / V: ~rei~ / Pl: ~i, ~oare / E: înstrăina + -(ă)tor)] 1-2 (Nob) (Persoană) care face pe cineva să devină străin. 3-4 (Persoană) care trimite pe cineva la studii. 5-6 (Persoană) care silește pe cineva să plece de undeva. 7-8 (Persoană) care trece altcuiva dreptul său de proprietate asupra unui obiect.