2 definiții pentru înspăimântătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înspăimântătu [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: înspăimânta + ~(ă)tură] (Înv) 1 Înfricoșare. 2 (Mpp) Boală provenită din spaimă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înspăimântătúră s.f. (înv.) 1. înspăimântare, spaimă. 2. boală provenită din spaimă.

Intrare: înspăimântătură
înspăimântătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspăimântătu
  • ‑nspăimântătu
  • înspăimântătura
  • ‑nspăimântătura
plural
genitiv-dativ singular
  • înspăimântături
  • ‑nspăimântături
  • înspăimântăturii
  • ‑nspăimântăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)