însăniá, însăniez, v.r. A se da cu sania: „Da' Ileana ce frumoasă di ce nu să mai mărită și tăt fată îi? Îi trebe di la oraș, cu motor, s-o facă și pă ie doamnă di cele mari, pă care s-o însanie numa' bărbatu și s-o ducă la caveiuri” (Bilțiu, 2009: 133; vol. II). – Var. a lui sănia.