3 definiții pentru înnavetare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNNAVETÁRE s. f. Operația de a încărca și de a transporta cu navetele. – Din navetă1.
ÎNNAVETÁRE s. f. Operația de a încărca și de a transporta cu navetele. – Din navetă1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înnavetare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: în- + navetă] 1-2 Operație de (încărcare și) transportare cu navetele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înnavetáre s. f. Operația de a încărca și transporta cu navetele ◊ „Toate aceste operații: descărcare din camion, depaletizare, deznavetare, spălarea navetelor și a sticlelor, umplerea și capsularea sticlelor, controlul sticlelor pline, pasteurizarea, înnavetarea, paletizarea [...] sunt mecanizate și automatizate.” Fl. 1 VII 72 p. 24 (din în- + navetă + -are)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: înnavetare
înnavetare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)