3 definiții pentru înnavetare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNAVETÁRE s. f. Operația de a încărca și de a transporta cu navetele. – Din navetă1.

ÎNNAVETÁRE s. f. Operația de a încărca și de a transporta cu navetele. – Din navetă1.

înnavetare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: în- + navetă] 1-2 Operație de (încărcare și) transportare cu navetele.

înnavetáre s. f. Operația de a încărca și transporta cu navetele ◊ „Toate aceste operații: descărcare din camion, depaletizare, deznavetare, spălarea navetelor și a sticlelor, umplerea și capsularea sticlelor, controlul sticlelor pline, pasteurizarea, înnavetarea, paletizarea [...] sunt mecanizate și automatizate.” Fl. 1 VII 72 p. 24 (din în- + navetă + -are)

Intrare: înnavetare
înnavetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnavetare
  • ‑nnavetare
  • înnavetarea
  • ‑nnavetarea
plural
  • înnavetări
  • ‑nnavetări
  • înnavetările
  • ‑nnavetările
genitiv-dativ singular
  • înnavetări
  • ‑nnavetări
  • înnavetării
  • ‑nnavetării
plural
  • înnavetări
  • ‑nnavetări
  • înnavetărilor
  • ‑nnavetărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)