2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmiasmat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înmiasma] (Înv) Înmiresmat2.

înmiasma vt [At: C. PETRESCU, Î. II, 157 / Pzi: ~mez / E: în- + miasmă] (Înv) A înmiresma.

ÎNMIASMÁ, înmiasmez vb. I. tranz. (Rar) A infecta aerul cu miasme. – Din în- + miasmă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înmiasmát, înmiasmátă, adj. (înv.) infectat cu miasme.

înmiasmá, înmiasméz, vb. I (înv.) a infecta (aerul, un loc) cu miasme.

Intrare: înmiasmat
înmiasmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmiasmat
  • ‑nmiasmat
  • înmiasmatul
  • înmiasmatu‑
  • ‑nmiasmatul
  • ‑nmiasmatu‑
  • înmiasma
  • ‑nmiasma
  • înmiasmata
  • ‑nmiasmata
plural
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
  • înmiasmații
  • ‑nmiasmații
  • înmiasmate
  • ‑nmiasmate
  • înmiasmatele
  • ‑nmiasmatele
genitiv-dativ singular
  • înmiasmat
  • ‑nmiasmat
  • înmiasmatului
  • ‑nmiasmatului
  • înmiasmate
  • ‑nmiasmate
  • înmiasmatei
  • ‑nmiasmatei
plural
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
  • înmiasmaților
  • ‑nmiasmaților
  • înmiasmate
  • ‑nmiasmate
  • înmiasmatelor
  • ‑nmiasmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înmiasma
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmiasma
  • ‑nmiasma
  • înmiasmare
  • ‑nmiasmare
  • înmiasmat
  • ‑nmiasmat
  • înmiasmatu‑
  • ‑nmiasmatu‑
  • înmiasmând
  • ‑nmiasmând
  • înmiasmându‑
  • ‑nmiasmându‑
singular plural
  • înmiasmea
  • ‑nmiasmea
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmiasmez
  • ‑nmiasmez
(să)
  • înmiasmez
  • ‑nmiasmez
  • înmiasmam
  • ‑nmiasmam
  • înmiasmai
  • ‑nmiasmai
  • înmiasmasem
  • ‑nmiasmasem
a II-a (tu)
  • înmiasmezi
  • ‑nmiasmezi
(să)
  • înmiasmezi
  • ‑nmiasmezi
  • înmiasmai
  • ‑nmiasmai
  • înmiasmași
  • ‑nmiasmași
  • înmiasmaseși
  • ‑nmiasmaseși
a III-a (el, ea)
  • înmiasmea
  • ‑nmiasmea
(să)
  • înmiasmeze
  • ‑nmiasmeze
  • înmiasma
  • ‑nmiasma
  • înmiasmă
  • ‑nmiasmă
  • înmiasmase
  • ‑nmiasmase
plural I (noi)
  • înmiasmăm
  • ‑nmiasmăm
(să)
  • înmiasmăm
  • ‑nmiasmăm
  • înmiasmam
  • ‑nmiasmam
  • înmiasmarăm
  • ‑nmiasmarăm
  • înmiasmaserăm
  • ‑nmiasmaserăm
  • înmiasmasem
  • ‑nmiasmasem
a II-a (voi)
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
(să)
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
  • înmiasmați
  • ‑nmiasmați
  • înmiasmarăți
  • ‑nmiasmarăți
  • înmiasmaserăți
  • ‑nmiasmaserăți
  • înmiasmaseți
  • ‑nmiasmaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmiasmea
  • ‑nmiasmea
(să)
  • înmiasmeze
  • ‑nmiasmeze
  • înmiasmau
  • ‑nmiasmau
  • înmiasma
  • ‑nmiasma
  • înmiasmaseră
  • ‑nmiasmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)