3 definiții pentru înjurător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înjurător, ~oare smf [At: PRAV. 875 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: înjura + -(ă)tor] Persoană care înjură.

ÎNJURĂTOR s.m. (ȚR) Cel care înjură. Se va certa ca și un înjurătoriu. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura + suf. -tor. Vezi și înjura, înjurat.

înjurătoriu, -oare smf vz înjurător

Intrare: înjurător
înjurător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)