3 definiții pentru înjurător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înjurător, ~oare smf [At: PRAV. 875 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: înjura + -(ă)tor] Persoană care înjură.
ÎNJURĂTOR s.m. (ȚR) Cel care înjură. Se va certa ca și un înjurătoriu. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura + suf. -tor. Vezi și înjura, înjurat.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înjurătoriu, -oare smf vz înjurător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înjurător
înjurător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)