ÎNGRĂDI (-ădesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) înconjura, a (se) închide cu un gard, cu o împrejmuire: gardurile sînt de prisos, fiindcă n’au ce îngrădi (SLV.); îmi îngrădi livadea mea de făcu grădină domnească din ea (RET.); pr. ext. a forma hotar: iată cele patru hotare cari îngrădesc pămîntul Țării românești (VLAH.) ¶ 2 A împleti cu nuiele ¶ 3 Ⓕ A pune o stavilă: dealul Capela îngrădește vederea spre munți (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A se înțelege, a fi de acord: s’a îngrădit cu vătaful de curte și-i toacă starea (FIL.) [sl. graditi].