2 definiții pentru înfrânătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfrânătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: înfrâna + -(ă)tură] (Înv) 1-2 Înfrânare (1-2).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfrânătúră s.f. (înv.) înfrânare.

Intrare: înfrânătură
înfrânătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrânătu
  • ‑nfrânătu
  • înfrânătura
  • ‑nfrânătura
plural
genitiv-dativ singular
  • înfrânături
  • ‑nfrânături
  • înfrânăturii
  • ‑nfrânăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)