2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înformăluit, ~ă a [At: (a. 1852) URICARIUL, III, 251/26 / Pl: ~iți, ~e / E: înformălui] (Jur; înv) Cu formele făcute.
înformălui vr [At: CANTEMIR, HR. 87/8 / Pzi: ~esc / E: înforma + -ălui] 1 (Înv) A se informa. 2 A se lămuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înformăluít, înformăluítă, adj. (înv.) cu formele făcute, întărit cu formula executorie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înformăluí vb. IV refl. (înv.) a se lustrui, a se fățui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înformăluit
înformăluit adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: înformălui
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)