ÎNFIINȚA (-țez) I. vb. tr. A da ființă, a crea, a întemeia: ~ o școală. II. vb. refl. 1 A lua ființă, a se crea, a se întemeia: în clipa aceeași chiar văzu cum se înființează un boboc de floare (ISP.) ¶ 2 A se prezenta, a veni într’un loc: săptămîna viitoare să te înființezi acolo (CAR.); Țața Marghioala se înființa de dimineață, și sta și la dejun și seara (BAS.).