ÎNDRĂCI (-ăcesc) vb. refl. A intra dracii într’însul, a turba de mînie, a se înfuria: acesta, cum îl văzu, se îndraci de mînie (ISP.); face și-o apărie prin casă, de s’a îndrăcit de ciudă hîrca de la bucătărie (CRG.). II. vb. tr. A băga în draci pe cineva, a-l înfuria: Tu umbli să-l îmblînzești și mai rău îl îndrăcești (PANN).