ÎNDATORA (-orez), ÎNDATORI (-oresc) I. vb. tr. 1 A obliga, a impune ca o datorie, a face să fie dator, silit (să facă ceva): îndatoră pe Poloni a plăti tribut Turcilor (BĂLC.) ¶ 2 A face cuiva un serviciu (pentru care trebuie să fie recunoscător): nu se pot număra ușor cei pe care i-a îndatorat dumnealui (BR.-VN.); îmi pare rău c’am îndatorat pe un nerecunoscător; știu și eu să îndatoresc un prieten la nevoie (GN.) ¶ 3 A băga în datorii. II. vb. refl. 1 A se obliga, a-și impune ca o datorie ¶ 2 A face datorii: Iliaș-Vodă... s’au fost îndatorind la boierinași de bani, de au fost cheltuind pe drum (NEC.).