ÎNCURA (-ur, -urez) I. vb. tr. A pune s’alerge, a alerga, a sili la fugă, a goni: Făt-frumos... încălecă calul și-l încură prin grădină (ISP.); Oamenii, în ziua de SînToader, încură caii (MAR.); Sîntu-Ilie, încurîndu-și armăsarii cu tunete și cu plesnete (ODOB.). II. vb. refl. A alerga în goana mare: au întins la drum sbeguindu-se și încurîndu-se (ISP.) [lat. incurrĕre].