2 definiții pentru încurătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încurătu sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: încura + -(ă)tură] (Îrg) Cursă de cai.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încurătúră s.f. (înv. și reg.) alergare, cursă, întrecere (de cai).

Intrare: încurătură
încurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurătu
  • ‑ncurătu
  • încurătura
  • ‑ncurătura
plural
genitiv-dativ singular
  • încurături
  • ‑ncurături
  • încurăturii
  • ‑ncurăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)