ÎNCUNUNA (-nun, -nunez) vb.tr. și refl. 1 A (-și) pune o cunună pe cap; a (se) împodobi pe cap, pe creștet, în vîrf: grebenii munților ce ncununează partea dinspre miază-noapte a Rîmnicului-Sărat (VLAH.); Le clădesc apoi în stoguri și cu stuh le încunună (ALECS.) ¶ 2 Ⓕ A sfîrși, a desăvărși, a încheia: încunună viața sa de vrednic ostaș cu o moarte de erou (ODOB.).