ÎNCREDE (-ed) I. vb. tr. A încredința: eu îi încred banii mei, și el se vede că-i speculează în folosul lui (ALECS.). II. vb. refl. A pune temeiu, a se bizui pe credința, pe cinstea, pe ajutorul cuiva: încred-te lui, cum te-ai încrezut în mine, și nu te vei căi (ISP.); nu te încrede lingvgușitorului; a se ~ în Dumnezeu, a-și pune credința în ajutorul lui Dumnezeu [crede].