2 definiții pentru încovârlăcitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încovârlăcitură sf [At: ȚICHINDEAL, F. 66/2 / V: ~loc~ / Pl: ~ri / E: ctm încolăcitură + învârtitură] (Reg) 1 Încolăcitură. 2 Învârtitură.
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încovârlăcitúră, încovârlăcitúri, s.f. (reg., înv.) încolăcitură; învârtitură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încovârlăcitură
încovârlăcitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)