2 definiții pentru încovâltirit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încovâltirit, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 301 / Pl: ~iți, ~e / E: în- + covâltir] (D. căruțe) Cu coviltirul ridicat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încovâltirít, -ă, adj. (reg., înv.; despre căruțe) cu coviltirul ridicat.

Intrare: încovâltirit
încovâltirit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovâltirit
  • ‑ncovâltirit
  • încovâltiritul
  • încovâltiritu‑
  • ‑ncovâltiritul
  • ‑ncovâltiritu‑
  • încovâltiri
  • ‑ncovâltiri
  • încovâltirita
  • ‑ncovâltirita
plural
  • încovâltiriți
  • ‑ncovâltiriți
  • încovâltiriții
  • ‑ncovâltiriții
  • încovâltirite
  • ‑ncovâltirite
  • încovâltiritele
  • ‑ncovâltiritele
genitiv-dativ singular
  • încovâltirit
  • ‑ncovâltirit
  • încovâltiritului
  • ‑ncovâltiritului
  • încovâltirite
  • ‑ncovâltirite
  • încovâltiritei
  • ‑ncovâltiritei
plural
  • încovâltiriți
  • ‑ncovâltiriți
  • încovâltiriților
  • ‑ncovâltiriților
  • încovâltirite
  • ‑ncovâltirite
  • încovâltiritelor
  • ‑ncovâltiritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)