O definiție pentru încorăgitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încorăgitu sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ri / E: încorăgi + -(i)tură] (Îrg) Cotitură.

Intrare: încorăgitură
încorăgitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorăgitură
  • ‑ncorăgitură
  • încorăgitura
  • ‑ncorăgitura
plural
  • încorăgituri
  • ‑ncorăgituri
  • încorăgiturile
  • ‑ncorăgiturile
genitiv-dativ singular
  • încorăgituri
  • ‑ncorăgituri
  • încorăgiturii
  • ‑ncorăgiturii
plural
  • încorăgituri
  • ‑ncorăgituri
  • încorăgiturilor
  • ‑ncorăgiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)