Definiția cu ID-ul 16613:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr.Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).