‡ ÎNCĂLĂRA (-ărez) I. vb. tr. A da un cal de încălecat: Căzacii Zoporojeni, carii s’au fost rocoșit... încălărindu-i Hanul, i-au luat cu sine (N.-COST.). II. vb. refl. A căpăta cal de călărie, a încăleca: cîți au putut a se încălărare dintre Căzaci, s’au încălărat (M.-COST.) [călariu].