ÎNȚINAT, ÎNȚÎNAT adj. p. ÎNȚINA. 1 Foarte puțin sprijinit sau întărit, gata să cadă jos: urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată (CRG.) ¶ 2 Trans. Bucov. Desmierdat; arogant, mîndru, măreț: nu afla nici o fată de plăcere, că de! era fecior de împărat gingaș și înțînat (RET.) ¶ 3 Gata să sară la bătaie (ȘEZ.): țara scîrșca, pribegii stau înținați (GR.-UR.).