ÎNȚELES I. adj. 1 p. ÎNȚELEGE ¶ 2 Care se poate înțelege; de ~, cu care se poate înțelege, învoi cineva: e un om de ~ ¶ ¶ C. NEÎNȚELES. II. (pl. -esuri) sn. Ceea ce se poate înțelege din ceva; ceea ce însemnează un lucru, o vorbă, însemnare, sens, noimă: Dulci cuvinte ne ’nțelese, însă pline de ’nțeles (EMIN.); pe ~, ca să se poată înțelege, ca să poată fi priceput: a vorbi, a scrie pe ~ul tuturor; Deși vorbești pe ~, Eu nu te pot pricepe (EMIN.).