înțânțălat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 75 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Reg) 1 Brodat. 2 Mândru.

înțânțălát, -ă, înțânțălați, -te, adj. (reg.) Prevăzut cu ținte metalice: „Cu fluier înveregat, / Cu cojoc înțânțălat” (Papahagi, 1925: 232). – Din înțânțăla.

înțânțălat, -ă, adj. – (reg.) Prevăzut cu ținte metalice: „Cu fluier înveregat, / Cu cojoc înțânțălat” (Papahagi, 1925: 232). – Din înțânțăla.

înțânțălat, -ă, adj. – Prevăzut cu ținte metalice: „Cu fluier înveregat, / Cu cojoc întânțălat” (Papahagi 1925: 232). – În- + țintă „știft; pioneză” (< sl. ceta „monedă”) + -lat.