ÎMPROȘCA (-proșc) vb. tr. 1 A stropi cu apă, cu noroiu: picăturile se întețeau și le împroșcau obrazul (VLAH.); ar fi vrut să-l împroaște cu apă opărită (LUNG.) ¶ 2 A asvîrli, a lovi una după alta cu pietre, cu săgeți, etc.: grindina săgeților ce o împroșcau de pretutindeni (VLAH.); el împresurase palatul și-l împroșca cu tunuri (BĂLC.); Ștefan umbla cu pîinea după dînșii, ei îi împroșcau cu pietre (ISP.) ¶ 3 Ⓕ A ocărî: îl alungau cu sudalme... ori îi împroșca vorbe necălite (RET.) [proașcă].