ÎMPREJUR, † ÎMPREGIUR I. adv. 1 În jur, făcînd ocol: noi, copiii, stam roată ~ (GRIG.); a tăia ~; a face la stînga ~, a coti la stînga: apoi de la Catrina făcui stînga ~ și mă dusei drept la căpitanul (GN.); de jur ~ ¶ 2 Din toate părțile în ocol. II. ÎMPREJURUL prep. (construită cu genit.): m’am uitat ~ul meu; Turcii, făcînd șanțuri împregiurul Hotinului, au intrat în șanțuri (MUST.); iarba... acoperise lespezile mormintelor de pe ’mpregiurul bisericii (ALECS.); de jur ~ul, în toate părțile în ocol: de jur ~ul casei. III. (pl. -juri) sn. Împrejurime, preajmă: toți răcnind și strigînd cît clocotea tot ~ul (SB.) [î n + p re + j u r].