Definiția cu ID-ul 499388:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

împletí (împletésc, împletít), vb.1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată.Der. împletitor, s. m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s. f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s. f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s. f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s. f. (înv., încurcătură).