împistrătoáre, împistrători, s.f. (reg.) Femeie pricepută în ale țesătoriei, în confecționarea cergilor, a covoarelor tradiționale: „Treabă să fii loatră șî să ai cap bun să știi face așa: acele femei sân' rare pân sat șî le zâcem mpkistritoare” (Ileana Ciceu, după Papahagi, 1925: 96). – Din împistra „a decora” + suf. -ătoare.