O definiție pentru împăturătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăturătu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: împătura + -ură] 1 Împăturire. 2 (Ccr) Obiect împăturit.

Intrare: împăturătură
împăturătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturătură
  • ‑mpăturătură
  • împăturătura
  • ‑mpăturătura
plural
  • împăturături
  • ‑mpăturături
  • împăturăturile
  • ‑mpăturăturile
genitiv-dativ singular
  • împăturături
  • ‑mpăturături
  • împăturăturii
  • ‑mpăturăturii
plural
  • împăturături
  • ‑mpăturături
  • împăturăturilor
  • ‑mpăturăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)