2 definiții pentru împărțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărțitu sf [At: IORGA, D. B. I, 43 / Pl: ~ri / E: împărți + -tură$] 1-5 împărțire (7-11). 6 (Înv) Divorț. 7 Porție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărțitúră s. f., g.-d. art. împărțitúrii; pl. împărțitúri

Intrare: împărțitură
împărțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțitură
  • ‑mpărțitură
  • împărțitura
  • ‑mpărțitura
plural
  • împărțituri
  • ‑mpărțituri
  • împărțiturile
  • ‑mpărțiturile
genitiv-dativ singular
  • împărțituri
  • ‑mpărțituri
  • împărțiturii
  • ‑mpărțiturii
plural
  • împărțituri
  • ‑mpărțituri
  • împărțiturilor
  • ‑mpărțiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)