2 definiții pentru împărțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împărțitură sf [At: IORGA, D. B. I, 43 / Pl: ~ri / E: împărți + -tură$] 1-5 împărțire (7-11). 6 (Înv) Divorț. 7 Porție.
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împărțitúră s. f., g.-d. art. împărțitúrii; pl. împărțitúri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: împărțitură
împărțitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)