ÎMPĂRĂTESC adj. 1 De împărat, a împărătului: curte împărătească; îi trimise în dar o coroană împărătească (ISP.): vama împărătească să n’o ocolești (PANN) ¶ 2 🪙 Galben ~, galben austriac: salbele de galbeni împărătești... zornăiau la gîtul celor avute (DLVR.) ¶ 3 Ⓕ Strălucit, foarte îmbelșugat, vrednică de un împărat: am întins pe plută o masă împărătească (GN.) ¶ 4 F Ⓟ De mîna ’ntîiu, neîntrecut: de pre față se cunoștea că era bețiv ~ (ISP.) ¶ 5 Olten. (CIAUȘ.) Casa împărătească, primăria; pătule împărătești, pătule de rezervă, la primării, pentru ani secetoși ¶ 6 ⛪ Uși împărătești, ușa (în două canaturi) din mijlocul tîmplei: îl duseră în sfîntul altar prin ușile împărătești (ISP.) ¶ 7 ⛪ Sărbători împărătești, sărbătorile mari, mai însemnate ale bisericii creștine: biserică mare și falnică, dar goală chiar la sărbătorile împărătești (DLVR.).