opțiuni

2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa.

împământare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: împămănta] (Teh; d. fire electrice) Legare la pământ.

ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ.

împământa vt [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: în- + pământ] (Teh; d. fire electrice) A lega la pământ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri

*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a)

Intrare: împământare
împământare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împământare
  • ‑mpământare
  • împământarea
  • ‑mpământarea
plural
  • împământări
  • ‑mpământări
  • împământările
  • ‑mpământările
genitiv-dativ singular
  • împământări
  • ‑mpământări
  • împământării
  • ‑mpământării
plural
  • împământări
  • ‑mpământări
  • împământărilor
  • ‑mpământărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: împământa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământare
  • ‑mpământare
  • împământat
  • ‑mpământat
  • împământatu‑
  • ‑mpământatu‑
  • împământând
  • ‑mpământând
  • împământându‑
  • ‑mpământându‑
 singular plural
  • împământează
  • ‑mpământează
  • împământați
  • ‑mpământați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împământez
  • ‑mpământez
 (să)
  • împământez
  • ‑mpământez
  • împământam
  • ‑mpământam
  • împământai
  • ‑mpământai
  • împământasem
  • ‑mpământasem
a II-a (tu)
  • împământezi
  • ‑mpământezi
 (să)
  • împământezi
  • ‑mpământezi
  • împământai
  • ‑mpământai
  • împământași
  • ‑mpământași
  • împământaseși
  • ‑mpământaseși
a III-a (el, ea)
  • împământează
  • ‑mpământează
 (să)
  • împământeze
  • ‑mpământeze
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământă
  • ‑mpământă
  • împământase
  • ‑mpământase
plural I (noi)
  • împământăm
  • ‑mpământăm
 (să)
  • împământăm
  • ‑mpământăm
  • împământam
  • ‑mpământam
  • împământarăm
  • ‑mpământarăm
  • împământaserăm
  • ‑mpământaserăm
  • împământasem
  • ‑mpământasem
a II-a (voi)
  • împământați
  • ‑mpământați
 (să)
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământarăți
  • ‑mpământarăți
  • împământaserăți
  • ‑mpământaserăți
  • împământaseți
  • ‑mpământaseți
a III-a (ei, ele)
  • împământează
  • ‑mpământează
 (să)
  • împământeze
  • ‑mpământeze
  • împământau
  • ‑mpământau
  • împământară
  • ‑mpământară
  • împământaseră
  • ‑mpământaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împământare

  • 1. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi împământa
    surse: DEX '09

împământa

  • 1. A lega fire electrice la pământ.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • În + pământ
    surse: DEX '09