8 definiții pentru îmbolbojit
Explicative DEX
îmbolbojit, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 77 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~blojit, ~oborojat, ~oboro~, ~odrojat, ~ondro~, ~broboro~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbolboji] (Reg; d. persoane) 1 Căreia i s-a aplicat o cataplasmă Si: (reg) oblojit. 2 Care este înfășurat pentru a nu putea fi recunoscut Si: mascat. 3 (Și d. lucruri) Învelit bine ca să nu fie văzut. 4 (Îf îmbondrojit) Cu fața acoperită. 5 (Îf îmboborojit) Care este îmbrăcat cu ceva larg, într-un mod ridicol. 6 (Îf îmboborojat) Cu gâtul acoperit cu podoabe. 7 (Îaf; d. păsări domestice) Care are la gât o excrescență în formă de mărgele.
îmblojit, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmboborojat, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmboborojit, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbodrojat, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbondrojit, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbroborojit, ~ă a vz îmbolbojit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
îmbolbojit, îmbolbojită, adj. (reg.) înfășurat, înfofolit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||