Definiția cu ID-ul 499362:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát), vb.1. A (-și) acoperi corpul cu veșminte. – 2. A acoperi, a înveli. – 3. A împărți, a distribui. – 4. (Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *imbracāre, de la bracae, cf. brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281; DAR), cf. it. (im)bricare. Pentru sensul lat. bracāre „a-și pune pantaloni”, cf. Castro 178 (DAR crede că trebuie plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în scutece”). – Der. îmbrăcăciune, s. f. (înv., veșmînt); îmbrăcătură, s. f. (acțiunea de a se îmbrăca); neîmbrăcat, adj. (gol, fără haine); îmbrăcăminte, s. f. (haină, veșmînt; placentă); desbrăca, vb. (a scoate hainele; a despuia), pe care Candrea-Dens., 178, îl derivă direct din lat.