îmbrățoșá, îmbrățoșez, v.t. (reg.) 1. A lua în brațe, a strânge în brațe: „Cupcea, când să bătea, își lua cuțitu' în dinți, îmbrățoșa câte patru oșeni deodată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A îmbrățișa (o idee), a accepta: „...vedem pe Latzk, fiul voievodului Bogdan maramureșean, îmbrățoșănd legea catolică în anul 1372” (Mihaly, 1900: 94; dipl. 40). – Var. a lui îmbrățișa (DEX, MDA).