ÎMBRĂȚIȘA (-ișez), Mold. Trans. ÎMBRĂȚOȘA (-oșez) I. vb. tr. 1 A strînge, a cuprinde în brațe: dacă se vazu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi (ISP.); pe toți îi îmbrățoșa cu dragoste (VLAH.) ¶ 2 A întreprinde, a se apuca de ceva: ~ tot felul de lucrări; ~ o carieră ¶ 3 A concepe în întregime cu mintea: ~ o știință ¶ 4 A adopta, a primi: nu mă îndoiesc că îmbrățișase catolicismul (I.-GH.). II. vb. refl. A se strînge, a se cuprinde în brațe [brățiș].