ÎMBIA (-biu) I. vb. tr. 1. A îndemna: cine va îmbia pre slugă... să se despartă de stăpîn... anatema (PRV.-MB.); îmbia tot una pe bărbatu-său ca să-i alunge de-acasă (SB.) ¶ 2 A invita, a pofti: negustorul bea și ’mbie pe tînăr (CAR.); îi arătă toate felurile de flori... și o îmbie și pe dînsa să le miroasă (ISP.); n’a așteptat să-l mai îmbie și a doua oară (SB.) ¶ 3 ~ cu ceva, a oferi: sînta Duminică a îmbiat o cu alta mai urîtă și mai mică (SB.); primește cu ce te îmbiem, că te îmbiem cu inimă curată (RET.). II. vb. refl. Trans. A se oferi, a-și oferi serviciile: merge el față la curțile împăratului și se îmbie slugă (RET.).