ÎMBĂRBĂTA (-ătez) I. vb. tr. A încuraja, a da, a inspira curaj, bărbăție, a însufleți: batmanii leșești, vrînd să îmbărbăteze pre ai săi, și-au pus și ei capetele (GR.-UR.); dacă simți că fata se pierde cu firea, o îmbărbată iarăși (ISP.). II. vb. refl. A prinde curaj: Românii se îmbărbătează mai presus de firea omenească (BĂLC.) [bărbat].