2 definiții pentru îmbărbătător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbărbătător, ~oare a [At: DEX / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbărbăta + -tor] Care îmbărbătează (2).

ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.

ÎMBĂRBĂTĂTÓR, -OÁRE, îmbărbătători, -oare, adj. Care îmbărbătează. – Îmbărbăta + suf. -tor.

Intrare: îmbărbătător
îmbărbătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărbătător
  • ‑mbărbătător
  • îmbărbătătorul
  • îmbărbătătoru‑
  • ‑mbărbătătorul
  • ‑mbărbătătoru‑
  • îmbărbătătoare
  • ‑mbărbătătoare
  • îmbărbătătoarea
  • ‑mbărbătătoarea
plural
  • îmbărbătători
  • ‑mbărbătători
  • îmbărbătătorii
  • ‑mbărbătătorii
  • îmbărbătătoare
  • ‑mbărbătătoare
  • îmbărbătătoarele
  • ‑mbărbătătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbărbătător
  • ‑mbărbătător
  • îmbărbătătorului
  • ‑mbărbătătorului
  • îmbărbătătoare
  • ‑mbărbătătoare
  • îmbărbătătoarei
  • ‑mbărbătătoarei
plural
  • îmbărbătători
  • ‑mbărbătători
  • îmbărbătătorilor
  • ‑mbărbătătorilor
  • îmbărbătătoare
  • ‑mbărbătătoare
  • îmbărbătătoarelor
  • ‑mbărbătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)