2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbăliga vtr [At: CALENDARIU (1814), 168/24 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) ~lega / Pzi: 3 îmbaligă / E: în- + băliga] (Înv) 1-2 A (se) băliga.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbăligá, pers. 3 sg. îmbáligă, vb. I refl. (reg.) a se băliga.

Intrare: îmbăligare
îmbăligare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăligare
  • ‑mbăligare
  • îmbăligarea
  • ‑mbăligarea
plural
  • îmbăligări
  • ‑mbăligări
  • îmbăligările
  • ‑mbăligările
genitiv-dativ singular
  • îmbăligări
  • ‑mbăligări
  • îmbăligării
  • ‑mbăligării
plural
  • îmbăligări
  • ‑mbăligări
  • îmbăligărilor
  • ‑mbăligărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbăliga
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăliga
  • ‑mbăliga
  • îmbăligare
  • ‑mbăligare
  • îmbăligat
  • ‑mbăligat
  • îmbăligatu‑
  • ‑mbăligatu‑
  • îmbăligând
  • ‑mbăligând
  • îmbăligându‑
  • ‑mbăligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îmbaligă
  • ‑mbaligă
(să)
  • îmbalige
  • ‑mbalige
  • îmbăliga
  • ‑mbăliga
  • îmbăligă
  • ‑mbăligă
  • îmbăligase
  • ‑mbăligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îmbaligă
  • ‑mbaligă
(să)
  • îmbalige
  • ‑mbalige
  • îmbăligau
  • ‑mbăligau
  • îmbăliga
  • ‑mbăliga
  • îmbăligaseră
  • ‑mbăligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)