2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălța vt [At: MARIAN, NU. 546 / S și: (înv) înb~ / V: (reg; cscj) i (Pzi: esc) / Pzi: ez / E: în- + balț1] (Reg) A pune vălul pe capul miresei Si: (reg) a înhobota.

îmbălțat, ~ă a [At: MARIAN, NU. 247 / V: (reg) it / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălța] (Reg) 1 (D. mireasă) Care este acoperită cu vălul Si: (reg) înhobotată. 2 (D. o haină) Îmbăierat2 (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂLȚÁ vb. v. însovoni.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbălțátă adj. f. (reg.; despre mireasă) cu balțul (vălul) pe cap; înhobotată, îmbrobodită.

îmbălțá, îmbălțéz, vb. I (reg.) a pune balțul (vălul) pe capul miresei; a înhobota, a îmbrobodi.

Intrare: îmbălțată
îmbălțată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbălțat
îmbălțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălțat
  • ‑mbălțat
  • îmbălțatul
  • îmbălțatu‑
  • ‑mbălțatul
  • ‑mbălțatu‑
  • îmbălța
  • ‑mbălța
  • îmbălțata
  • ‑mbălțata
plural
  • îmbălțați
  • ‑mbălțați
  • îmbălțații
  • ‑mbălțații
  • îmbălțate
  • ‑mbălțate
  • îmbălțatele
  • ‑mbălțatele
genitiv-dativ singular
  • îmbălțat
  • ‑mbălțat
  • îmbălțatului
  • ‑mbălțatului
  • îmbălțate
  • ‑mbălțate
  • îmbălțatei
  • ‑mbălțatei
plural
  • îmbălțați
  • ‑mbălțați
  • îmbălțaților
  • ‑mbălțaților
  • îmbălțate
  • ‑mbălțate
  • îmbălțatelor
  • ‑mbălțatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)