înviorat², ~ă a [At: SLAVICI, N. II, 292 / P: ~vi-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: înviora] 1 Căruia i s-a dat viață Si: (Mol) învioșat² (1). 2 Care a prins viață Si: (Mol) învioșat². 3 Care a devenit mai vioi Si: (Mol) învioșat² (3). 4 Trezit din amorțeală Si: (Mol) învioșat² (4). 5-6 Care (și-a revenit sau) a fost făcut să-și revină în simțiri. 7 (Fig) însuflețit. 8 Înveselit. 9 Îmbărbătat. 10 Întremat după o boală.