2 intrări

2 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

Intrare: excomunicare
excomunicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excomunicare
  • excomunicarea
plural
  • excomunicări
  • excomunicările
genitiv-dativ singular
  • excomunicări
  • excomunicării
plural
  • excomunicări
  • excomunicărilor
vocativ singular
plural
escomunicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: excomunica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excomunica
  • excomunicare
  • excomunicat
  • excomunicatu‑
  • excomunicând
  • excomunicându‑
singular plural
  • excomunică
  • excomunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excomunic
(să)
  • excomunic
  • excomunicam
  • excomunicai
  • excomunicasem
a II-a (tu)
  • excomunici
(să)
  • excomunici
  • excomunicai
  • excomunicași
  • excomunicaseși
a III-a (el, ea)
  • excomunică
(să)
  • excomunice
  • excomunica
  • excomunică
  • excomunicase
plural I (noi)
  • excomunicăm
(să)
  • excomunicăm
  • excomunicam
  • excomunicarăm
  • excomunicaserăm
  • excomunicasem
a II-a (voi)
  • excomunicați
(să)
  • excomunicați
  • excomunicați
  • excomunicarăți
  • excomunicaserăți
  • excomunicaseți
a III-a (ei, ele)
  • excomunică
(să)
  • excomunice
  • excomunicau
  • excomunica
  • excomunicaseră
escomunica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)