O definiție pentru dispreț
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISPREȚ s. desconsiderare, desconsiderație, (înv.) defăimare. (Ce este acest ~ față de el?)
Intrare: dispreț
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
despreciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)