O definiție pentru dezonoare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZONOARE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)
Intrare: dezonoare
- silabație: de-zo-, dez-o-
| substantiv feminin (F127) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
desonore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.