3 intrări

2 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

creștín, -ă, creștini, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al creștinismului; nume dat celui care s-a botezat și crede în Iisus Hristos și în învățătura Lui, cuprinsă în Evanghelii și propovăduită de Biserică. Prima dată s-au numit creștini credincioșii din Antiohia, înainte de anul 50 d. Hr., spre a se deosebi de iudei. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană, om, ins, individ. 3. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – Din lat. christianus.

Young Men’s Christian Association (Asociația tinerilor creștini, prescurtare Y.M.C.A.), asociație engleză, întemeiată în 1844 de sir George Williams, pentru protecția tinerilor (fizică, morală și religioasă). Din 1857 există și o organizație similară pentru fete: Y.W.C.A. Asociația a avut filiale și în București.

Intrare: Creștin
Creștin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Creștin
Intrare: creștin (adj.)
creștin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
  • crești
  • creștina
plural
  • creștini
  • creștinii
  • creștine
  • creștinele
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
  • creștine
  • creștinei
plural
  • creștini
  • creștinilor
  • creștine
  • creștinelor
vocativ singular
plural
Intrare: creștin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creștin
  • creștinul
  • creștinu‑
plural
  • creștini
  • creștinii
genitiv-dativ singular
  • creștin
  • creștinului
plural
  • creștini
  • creștinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)